… cat esti de frumos, de cald, de primitor, de cuminte.
Ti-am vizitat azi dimineata sprancenele, inainte sa te trezesti si in oglindirea unor picuri de apa am putut observa si soarele, si luna, care-ti gadilau crestetul. Iti marturisesc ca azi dimineata, pentru prima data, am ramas uimit de frumusetea ta la rasarit.
Am urcat aleile de pe Cetatuie singur, noaptea, dar ziua ma ajungea din urma. M-am oprit o secunda, pe la jumatate, privirea fiindu-mi furata de mirajul unei imagini care mi-a taiat respiratia: deasupra catedralei-emblema a Clujului, luna azvarlea cu semne de exclamatie spre Steaua Polara, care se afla la cativa ani lumina, sub ea.
Stralucirea le era furata incet de soarele care rasarea peste blocurile comuniste si triste, dinspre incolorul cartier Marasti. In departare, doar sigla hotelului Melody mai palpaia. Era o liniste asurzitoare, nici macar tramvaiele de pornit, n-au mai pornit.
Mai incolo, printre copacii fara umbre, doi tineri se tineau in brate pe o banca ratacita, savurand fiecare seconda a pauzei dintre noapte si zi. Poate ca acum au si uitat momentul, dar ce importanta ar mai avea clipele daca nu ar trece? Asa cum a trecut festivalul de film, ca o masina de curse, printre autoturismele aflate la stop, in Unirii: o vezi, ramai uimit, iti casti ochii, iar mai apoi esti melancolic si putin dezamagit ca n-a tras pe dreapta, sa te mai bucuri de ea inca putin.
Dar totusi tu, Clujule, ne faci atat de frumosi, de calzi, de primitori, de cuminti, de iubitori, melancolici si nerabdatori, cum nici macar nu-ti poti imagina…
www.raduneag.com