Tot timpul m-am intrebat de ce e atat de importanta starea in care e telecomanda, de i-a determinat pe romani sa o tina in folie. Se duce vopseaua de pe butoane, cumperi alta. Simplu, nu? Sa mai amintesc de folia de pe canapea sau de pe scaunele din masina? "N-o dam inca jos, sa para noua cat mai multa vreme!" E, probabil, o repercusiune a faptului ca nu suntem chiar cea mai bogata natie de pe pamant si nu ne permitem sa schimbam mobila ca ciorapii. Bine, unii nici ciorapii nu-i schimba pe cat de des ar trebui.
Si daca tot veni vorba de ciorapi, mi-am dat seama, recent, ca sunt unul dintre depozitarii genei foliei pe telecomanda. Ca si la haine facem la fel: incercam sa le pastram noi cat mai mult, sa nu luam altele. Reactia mea a fost cu atat mai amuzanta cu cat nu e ca si cum nu-mi permit sa-mi cumpar haine cand am nevoie. Ca nu-mi place sa arunc aiurea banii pe haine, e alta treaba. Mergand mai departe, cand e cazul, intru in sertarul de ciorapi si ii arunc pe cei rai, inlocuindu-i cu altii noi. Nu-i chiar distractiv sa mergi intr-o vizita, sa te descalti si sa etalezi un cartof de toata frumusetea. Sau un calcai rarit. Ca unii n-au probleme in acest sens, e alta discutie.
Revenind, am dat iama in dulapul cu ciorapi, am decimat populatia aflata in moarte textila si mi-am luat 10 perechi de ciorapi din aia mici, de purtat la pantaloni scurti. Pentru un moment, am fost cel mai fericit om din lume, pe sistemul "micile bucurii ale vietii." Ajung acasa, ii pun, frumos, in dulap, ca dupa cateva ore sa trebuiasca sa ies. Cum am aruncat o buna parte din ciorapi, iar restul erau la spalat, mai aveam doar o pereche groasa, de luat pe cel mai cumplit ger, si ii mai aveam pe astia noi. Fara sa-mi dau seama, m-am trezit cu ciorapii grosi in picioare.
"De ce i-ai luat pe astia grosi, cand acum ti-ai luat ZECE perechi noi, de vara?", m-a intrebat, siderata, Florica.
"Ca sa nu-i incep…"
www.tvdece.ro