In fiecare dimineata, trec pe langa o ghereta care vinde mici. Si in fiecare dimineata e plin. Tot in fiecare dimineata, ma intreb: cum Sfinte Zeu al Gratarului sa fii cu micu-n glanda la 9 dimineata? Apoi, in fiecare dimineata, imi raspund: "daca noua, romanilor, ne curge prin vene pasta de mici in loc de sange, nu vad de ce n-am manca mici la micul dejun." E MICUL dejun al campionilor. Din Romania.
Si pentru ca ne inchinam Micului si Cefei de Porc, pe sistemul cercetatorilor britanici, care cerceteaza orice nu-i de cercetat, cercetatorii romani ar trebui sa vina in sprijinul metabolismului nostru dependent de gratar si sa modifice genetic alimentele, astfel incat sa ne luam doza de prajeli din mai multe locuri. Nu de alta, dar sa nu intram in sevraj sau ceva. Si daca tot am intrat in sezonul gratarelor, as vedea niste mutatii genetice pliate pe aceasta perioada:
– ganditi-va la o zi calduroasa de vara si la o pofta mistuitoare de o lebenita rece. Acum, ganditi-va cum ar fi ca lebenita sa fie modificata genetic incat sa aiba gust de mici? Imaginati-va cum gustul va inunda gura, potolindu-va setea si foamea in acelasi timp. Parfumul delicat al fructului se combina discret cu cel de mici, rezultand un adevarat spectacol pentru simturi. Inlocuiti lebenita cu orice alt fruct de sezon. Capsuni cu gust de mici? Vis!
– imaginati-va tot o zi calduroasa de vara si senzatia racoritoare pe care v-o ofera o inghetata. Va adanciti buzele in ea, muscati cu pofta si descoperiti gustul inconfundabil de ceafa de porc. Papilele gustative se scalda intr-o piscina bucala plina de gusturi surprinzatoare: vanilie cu ciocolata si ceafa de porc, fructe de padure cu frisca si ceafa de porc, alune cu ceafa de porc si caramel. Nu-i asa ca va lasa gura apa? Oare mai are rost sa mentionez ce ravagii ar face berea cu gust de mici? Sau limonada cu gust de ceafa de porc?
Cercetatori romani, va rugam, luati exemplul colegilor britanici si nu ne dezamagiti!
www.tvdece.ro