"popor cinstit, inimos, capabil de adevar si patriotism" Eminescu
Celor din generatia mea, scoliti de precedenta, li se parea de la sine inteles ca romanii sunt un neam de oameni harnici, viteji si, mai ales, ospitalieri, care nu si-au plecat niciodata cu adevarat capul in sutele de ani de stapaniri straine. Aceasta imagine, fabricata de propaganda comunista si construita din clisee convenabile, a inceput sa se erodeze dupa 1989, in momentul in care romanii au inceput sa (re)ia contactul cu alte natiuni. Iesind din tarcul impus de dictatura, priviti prin lentila occidentala, romanii au avut un soc realizand ca mai nimic din ceea ce stiau despre ei nu se regasea in perceptia celorlalti.
Eticheta de popor de oameni harnici si primitori s-a degradat brutal, ajungand rapid sa fim calificati drept o natiune de infractori, curve si copii ai strazii. Comparatia cu alte culturi a functionat intr-un mod depreciativ pentru urmasii celor mai viteji dintre traci. Iesita din izolarea fortata, identitatea nationala a inceput sa se fisureze ca o teava de calorifer neobisnuita cu apa calda. Romanii au inceput sa se intrebe: sunt oare sarmalele mancarea noastra nationala? Manualele de istorie au fost rescrise. „Implinirile si realizarile“ neamului romanesc n-au mai fost considerate valabile.
Traditii considerate imuabile au disparut o data ce nu au mai fostprotejate artificial. Indelungile si ineficientele dezbateri legate de construirea unui brand de tara (in scop comercial, desi in urma cu 20 de ani se scanda din mii de piepturi „Nu ne vindem tara“) sunt relevante. Intrarea in UE nu a clarificat inca aceasta problema. In acest moment, fiecare generatie are Romania ei. Semnificativ e ca ultima dintre ele, aparuta in plina epoca digitala, pare ca, pentru prima oara, incepe sa dea semne de interes pentru arena publica si problemele societatii romanesti.