In anii ’80, cand din nationalism o daduse protocronism,…
Nicolae Ceausescu a modificat numele unor orase, pe criterii istoric-recuperatorii. Cluj a devenit Cluj-Napoca; Turnu-Severin a fost renumit Drobeta Turnu-Severin; iar Murfatlar a redevenit Basarabi, denumire pe care oraselul dobrogean o mai purtase cateva decenii, inainte de venirea lui Ceausescu la putere. In primele doua cazuri, s-a recurs la toponimia antica, daco-romana.
Clujul prea evoca un ipotetic ctitor alogen, in denumirea maghiara (Kolozsvár = orasul lui Claudiu) si pesemne ca il racaia pe nervi pe voievodul comunist. Turnu-Severin, dimpotriva, suna foarte latineste: probabil ca Drobeta se viza substratul dacic. In ce priveste toponimul Murfatlar, nu atat originea turcica il deranja (marturisesc mai multe surse), cat dificultatea sa de a pronunta corect. E adevarat, lingvistii permit si forma lesnicioasa „Muflatar“, dar… prea suna a pronuntie impleticita, de betiv.
Se stie, lui NC ii placea vinul de Murfatlar si nu voia sa se faca de ras fata de comeseni. Evident, i-a fost mai usor sa dea un decret de renumire a localitatii decat sa-si educe pronuntia. Dupa ‘89, RSR a redevenit Romania pur si simplu. Clujul insa a ramas tot Cluj-Napoca, iar Turnu-Severin tot Drobeta… etc. De cativa ani, oraselul de nastere al actualului presedinte Basescu (prigonitorul oficial al comunismului) a redevenit, din Basarabi, Murfatlar. Alte eponime „rosiatice“, dupa modelul Stalingradului: Brasovul a fost numit o vreme Orasul Stalin; Eforie-Sud a purtat numele eroului grevist Vasile Roaita; iar Onestiul s-a chemat mult timp Gheorghe Gheorghiu-Dej (curios caz de oras care a cuibarit in numele sau numele altui oras – Dejul).