Campania de bun simt demarata in numerele anterioare ale revistei, printr-o serie de editoriale cu reguli de bun simt de care (ar trebui) sa tinem cont, m-a facut sa ajung la o singura concluzie.
Am vorbit de bun simt. Bunul simt in locurile publice, la spectacole sau pe Internet. Cinci reguli pentru fiecare loc in parte. Reguli subiective, aspre poate, dar de bun simt. Feedback-ul a fost unul pozitiv in cea mai mare masura, insa de-a lungul timpului m-am lovit si de pareri ale unor indivizi (ghici care!) despre care tocmai scriam in respectivele editoriale. Incercau sa ma faca dobitoc, fraier, explicandu-mi ca "in ziua de azi nu mai e asa". Adica nu mai respectam o fata, nu facem liniste la o piesa de teatru, nu mai citim o carte si nu dam dovada de bun simt online. Nimic mai penibil.
In fata mea nu vor reusi sa demonstreze nimic asemenea persoane, deoarece aroganta nu e un argument si cred ca nici in fata altora, ci se fac doar de rusine. Din pacate, putini cunosc faptul ca cea mai buna carte de vizita este bunul simt, dar si mai putini sunt cei care vad buna purtare ca pe ceva valoros.
Bunul simt e o aptitudine pe care putini o mai dobandesc in prezent. Schimbarea trebuie sa vina de la sine, insa schimbarea are la baza educatia. Nu sunt multi cei care inteleg importanta ei si pana si eu am inteles-o mai bine (in esenta) abia dupa aceasta mini-campanie, ajungand la concluzia ca, intr-adevar, natura ne aseamana (nu doar ca oameni, ci si ca mamifere), iar educatia ne deosebeste.
www.raduneag.com