Hai ca e tara in sarbatoare, curge peste tot cu martisoare. Toti se dau pe poduri de zambile si ghiocei, snuruletele flutura pe pieptul avantat al doamnelor, lumea a uitat pentru o clipa de somaj si taieri de pensii. Vedeti ce usor de multumit e gloata?! Se scoate sarbatoarea din buzunar si toata lumea da fericita din coada pentru ca „trebuie“. Acest „trebuie“ e fantastic. Poate face revolutii sau te poate ingropa intr-o clipa. Daca tot traim in nemernicia noastra sub semnul lui „trebuie“, cine suntem noi sa ne postam contra curentului. Zicem si noi de bine, e frumos martisorul de pica. Se pune ca am laudat sarbatoarea primaverii? Ne-am incadrat in cadrul general de laudatori ai ciorbei de stevie?! Ok, deci suntem cool. Bun, acum alta. A fost un cutremur nasol in Chile. Lasat cu victime spre excitarea tuturor televiziunilor. Care imediat au facut editii speciale si ne-au amenintat cu un mare cutremur in capitala. Chiar in anul de gratie 2010. Cu multe victime, mai multe decat oriunde in lume. Nu de altceva dar la noi, mai nou, cand se anunta ceva trebuie sa fie cat mai mare. Cel mai mare mall, cel mai bogat smenar posdecembrist, cel mai tare jaf, cel mai mare covrig de Buzau, cel mai mare penis, pardon, carnat de Plescoi. Acum vom avea cel mai maret cutremur, cu o jumatate de milion de victime. Sictir, ba, sperietorilor! Degeba asteapta firmele de asigurari sa dam cu banii in ei pentru a scapa de cutremur, e criza fratilor, cam greu cu dat banutul pentru celebrul drob de sare. Sa incheiem, totusi, intr-o nota muzicala scurta noastra intalnire saptamanala. Pe 6 martie la Arenele Romane bifam Paul Van Dyk. Iris are din nou „cuvinte… de iubire“ pentru voi pe 8 martie la Teatrul National. Hai veselie! Avanti popolo!