De Citit : Editoriale

carte

| 14 octombrie

de colorat

ma trezesc din somn si simt ca toata lumea e frumoasa. ma uit pe geam si vad cerul senin. pasarelele canta voioase in copacii plini de frunze verzi. umblu prin frigiderul plin de bunatati si-mi pregatesc un mic dejun copios. mananc. apoi ies pe strada si merg prin orasul plin de viata. trec pe langa gradinite din care se aude rasul cristalin al copiilor. trec pe langa case mari in curtile carora oamenii isi zambesc. trec pe langa blocuri inalte in ale caror balcoane stau tineri proaspat casatoriti care se dezmiarda lasand soarele sa le mangaie fetele. ajung intr-o piata mare si frumoasa. acolo oameni frumosi impacheteaza alimente si legume proaspete pe care le dau altor oameni frumosi. hainele lor sunt curate si dintii lor sunt albi. ies din piata si pornesc spre iesirea din oras. pe drum vad sute de oameni care se plimba si canta fericiti in timp ce-i saluta pe biciclistii care pedaleaza zambind. peste o ora ajung la portile mari ale orasului. spatiul verde se termina brusc si in fata mea se iveste un ocean de gunoaie. nu-i vad capatul.

se intinde pana la orizont. din oceanul de gunoaie ies semete varfurile unor munti de gunoaie. ma opresc. ma asez pe jos si-mi sprijin spatele de zidul cel mare al orasului. e liniste. bate doar un vanticel. imi scot din buzunar carnetelul si creionul. desenez un copil care tine in mana un zmeu. zmeul incepe sa se inalte incet si iese de pe foaia carnetelului si zboara sus. sus de tot. acolo unde vantul e mai puternic. copilul lungeste sfoara pe masura ce zmeul se apropie de nori. acum sfoara se termina. copilul ii da drumul. zmeul nu se mai vede. copilul paseste usor pe pagina din stanga a carnetelului iar eu rup foaia din dreapta si o mototolesc si o arunc spre intinderea nesfarsita de gunoaie.