Printesa de Montpensier e o telenovela istorica garnisita cu insemnele „calitatii franceze“.
Pasiuni si intrigi erotice, sacrificii nobile, costume, batalii si peisaje – toate astea sunt servite cu staif de Bertrand Tavernier in Printesa de Montpensier, o tratare cinematografica de o anumita tinuta, dar nici prea incisiva intelectual, nici interesanta formal, a unei proze publicate de Doamna de La Fayette in 1662.
Actiunea se desfasoara in Franta secolului al XVI-lea, pe fundalul razboaielor dintre catolici si protestanti. Atrasa de periculos-chipesul duce de Guise, planturoasa Marie de Mézières (Mélanie Thierry) e silita sa-l ia de barbat pe mai introvertitul print de Montpensier, dar acesta e mai mult plecat la razboi si, simtindu-i neastamparul, ducele incepe din nou sa-i dea tarcoale. Nu e singurul barbat tulburat de vino-ncoacele ei de fruct-parguit-ce-tremura-pe-ram: fandositul duce de Anjou, care nu obisnuieste sa-si refuze nimic, o amusina tot mai insistent, dar pana si calugarosul cavaler de Chabannes (Lambert Wilson), care s-a hotarat sa-si refuze orice (ca penitenta pentru sangele varsat in razboi), o venereaza de la distanta. Perspectiva lui Tavernier asupra sexualitatii personajelor – si mai ales asupra libertatii de miscare restranse de care se putea bucura o femeie din epoca – e moderna intr-un mod mai degraba subtil decat apasat; nu baga degetele in ochi, insa nici nu provoaca.
Cu toata focalizarea sa pe nuante psihologice si cu toata cultura istorica si literara investita in scrierea dialogurilor, Printesa… e, de fapt, destul de aproape de a fi un film de moda veche din categoria „capa si spada“ – mai ales prin personajul Chabannes, care, fiind nobletea intruchipata, isi risca bunastarea mijlocind intalniri amoroase intre eroina si un alt barbat.