De Citit : Editoriale

Calomnie

| 02 aprilie

deh, lume rea…
Cuuum, pe mine ma acuzati ca mergand prea putin atent si complet cu capul in nori, deh, griji mari si probleme multe, sefi rai, bani putini, parinti batrani, bunici bolnavi, administratorul care fura la itretinere, sotia cheltuitoare, copilul care sparge geamuri cu mingea si trage fetitele de par la gradinita, asta fireste, atunci cand nu le ciupeste de fund, pe mine ma acuzati ca am calcat peste un fir de iarba luandu-i prematur si prea violent viata cu toata aspiratia lui frumoasa si curata spre soare?!
Si ca tot eu, exact doisprezece pasi mai incolo, am calcat involuntar mergand ingandurat si prea mecanic pe o furnica putin obosita (Lasius niger) care plina de indolenta n-a mai tinut pasul cu plutonul perfect aliniat, in coloana cate trei de dinaintea-i?
Pe mine, eu, cel care dimineata descalecand la serviciu in biroul personal si al statului roman, nu aprind imediat lumina acvariului, ramanand vreun sfert de ora doar cu aceea a rasaritului, doar pentru a nu-mi trezi prea brusc pe dragii mei prietenosi pensionari, riscand a le produce eu, in felul asta pe deplin fara voie, vreun infarct ori vreun accident vascular cerebral, cu ingratele lui morbide urmari, preferand a le face pe asta cale trecerea mai putin brusca de la starea de nani-nani cu a ei prindere-n hora lui Ene, Morfeu sau cine-o mai fi prin lumea lor, spre starea activa?…
Pe mine, MA?!