De Citit : Editoriale

Calatorie în jurul scopului meu

| 12 ianuarie

Sunt oameni pentru care a calatori nu e o vorba-n vant.

Popescu ii uraste pe cei care isi arunca bagajele-n rucsac. Cica astia-s oameni liberi. De aia se intorc morocanosi, raciti si plictisiti de moarte, blestemand spa­tiul, timpul si nenorocul. Vacantele lor sea­mana cu o condamnare la moarte ama­nata. Mai rau, dupa nici o saptamana, poves­tile lor inconjoara realitatea cu un scli­pici mincinos si cu un abur de ipocrizie. Asa se face ca, fara exceptie, afli mereu des­pre niste ospete pantagruelice, niste peisaje care-ti taie respiratia si niste gagici de-ngheata putu’, gata de orice nebunie sexuala. Popescu pufneste. Ni­ciodata. Spre deosebire de toti ostenitii sortii, el ia viata-n serios. Mai intai, face o vizita medicului de familie, incruci­san­du-se cu dentistul si revistele de sana­tate. Ca sa faca economie – orice banut conteaza – ia numai foitele gratuite din farmacii. In tot acest periplu, nu uita nicio clipa sa rasfoiasca prospecte, oferte, saituri.

O analiza riguroasa, aidoma uneia matematice sau ingineresti, rafineaza cautarea. Exclude eroarea. Imblan­zes­te hazardul. Urmeaza clima, obiceiurile locului, traseele periculoase, primej­diile de tot soiul. Cercetarea stiintifica a vacantelor e pasiunea lui Popescu. Are fise pe care le consulta, melanco­lic, de la 16 ani, pe cand isi imagina lumea. Lumea e aidoma viselor lui. Nu exista exceptie. Dupa luni de alergare, totul e clar. Popescu isi priveste comoara: bagaje incataramate, pioleti, franghii, truse medicale multifuncti­onale, busola, nivela cu apa, compas, ruleta, micrometru, ghete, sireturi de rezerva, pendulul lui Foucault, chibrituri, tigaie, briceag elvetian, pusca cu aer comprimat, maruntis, cecuri de ca­latorie, bulldog, chinina, seringi hipodermice si reduceri promotio­na­le. Il cuprinde melancolia. Calatoria e ca si facuta. Adoarme cu un zambet exta­ziat pe buze. Iar cand se trezeste, va­canta s-a terminat. Dar s-a terminat cu bine!