De Citit : Editoriale

Batranul si sofatul

| 06 septembrie

Ieri l-am vazut pentru prima data in trafic. Parul grizonat, ochelari mari si privirea incruntata. La inceput, nu am inteles ce cauta in masina pe care scria "Scoala". Am crezut ca e prieten cu instructorul si ca il duce undeva ca si favor. Sovaia, ce-i drept, mergea foarte incet, dar nu m-am gandit nicio secunda ca e cursant. Azi dimineata, ne-am intalnit iar. Culmea cum, din nou, la aceeasi ora, circulam amandoi pe acelasi traseu. Nu mi-as fi dat seama ca e el, daca nu era sa intre usor in TVdecemobil. Am franat brusc si am iesit nervoasa, hotarata sa-i explic ca poate nu-i de el sofatul.
– Ce faceti, nu v-ati baut cafeaua?
– Domnisoara, eu niciodata nu am avut timp sau bani sa-mi iau carnetul. Nici nu am bani de masina. E visul meu sa-mi iau carnetul, macar sa conduc pe perioada scolii. Copiii sunt in State, eu sunt pensioar. Daca nu o fac acum, timp nu prea mai am. Nu vreau sa mor fara sa am carnet.
Mi-am muscat buzele si jur ca as fi preferat sa ma loveasca. M-am simtit atat de mica in fata unui om care nu vrea sa plece fara sa-si indeplineasca un vis. Un om cu o ambitie mai mare decat a mea.
– Domnisoara, daca visati la ceva, nu amanati! Cand esti tanar, crezi ca ai timp, dar timpul nu te are pe tine…
Oare cati ne amanam visele pana e prea tarziu?
www.tvdece.ro