De Citit : Editoriale

Barbatul de carpa

| 23 februarie

Nefericirea nu e pentru toata lumea.

O vreme, i-au tinut partea. Venea la serviciu tarziu, suie, plansa, sleampata, cadea pustiita pe ganduri, vorbea singura la toaleta, incurca fisele, telefoanele, adresele… Jalea unei femei e hrana sufletului colectiv. Bunatatea perfida iese la inaintare, cu zambetu-i de peste prajit, cu afectiunea care pune perna pe gura. O, si sfaturile! Uita-l, fata, nu te-a meritat, toti barbatii sunt niste porci, uite ce ti-am adus, uita-l, da, face bine la lingurica, se ia cu putina apa. Eleonora, indaratnica, o tinea pe a ei. Cerul cadea peste ea, dimpreuna cu fericirea pierduta odata cu Eugen (Eugenie, cum ii spuneau, pe ascuns, colegele, uimite de barbatul bondoc, cu inceput de chelie, onctuos si insipid).

Ei bine, plecase de-acasa. Plecase, cum altfel, cu o alta femeie, desi Eleonora nu era nici proasta, nici urata, nici altfel. Ce nerusinat. Ce magar. Ce nerecunoscator. Ce dobitoc! Ura fata de "Eugenie" crestea odata cu dispretul fata de femeia care nu iesea odata din crema de ciocolata a casniciei sfaramate. Trebuia sa se scufunde in resemnare si uitare, sa redevina – fara barbat – femeia care fusese alta data. Era scris in legile omenesti. Suspinele sa devina mai rare. Privitul in gol sa-si ia lungi vacante. Hainele se vor imbujora la chip. Brusc, a avut loc marea transformare, exact dupa un an. Eleonora a intrat fluierand, adulmeca un buchet de viorele si a ras din senin. Degeaba au descusut-o. Nici picior de mascul. Te pomenesti, proasta, ca s-a intors carpa aia de barbat! Pe bune, ne meritam soarta!

Dar nimeni nu i-a descoperit secretul. Asta si pentru ca nimeni nu-i facea vizite. Acolo, ar fi descoperit ca, de capul ei, Eleonora mosmondise un barbat de carpa pe care l-a cusut de pat. Si, din clipa aia, nu i-a mai trebuit nimic altceva.