Bright future.
Ora 03.40 AM. Dupa vreo doua ore de somn. West Berlin, Tiergarten. Hotel Novotel. La Receptie. Check out. Nemtoaica tanara, amabila, draguta si, evident, blonda imi zambeste si imi spune ca am de achitat 418 euro. Cosmar. Eu, nauc, intreb de ce? Ea, ultrapoliticoasa, imi spune ca atat costa trei nopti de cazare plus doua breakfast.
Eu, mai putin amabil ii spun ca am platit deja la agentia din Bucuresti. Ea mai butoneaza computerul si imi spune ca nu. Eu deschid geanta (oare mai prind avionul ala de Munchen?), scotocesc si dau, printr-o minune, peste voucher.
Ea il ia, il studiaza, mai butoneaza o vreme la computer, apoi dispare gratios si se intoarce cu un dosar hartanit. Se apuca temeinic si calm sa rasfoiasca prin hartoage. Dupa o vreme, imi zambeste cald si imi spune "Ok, You have to pay seven euros and ninety five cents. Bad technology". Ii raspund la scuzele firave cu un taios "Bad management". Nemtoaicei ii pica fata si nu mai zice nimic. Ii intind opt euro si ea imi da inapoi 5 centi. Ii iau si ii bag demonstrativ in portofel. Pana la urma si aia sapte euro si nouazeci si cinci de centi i-am platit degeaba.
Am fost furat de nemti carevasazica, pentru ca am avut neobrazarea sa incerc, la sosire, sa ma conectez la Internet in camera. Am cerut in acest scop un voucher de la receptie. Am primit un username si o parola. N-a mers conexiunea, oricate incercari am facut – si zic ca ma pricep cat de cat. Am sunat la receptie. De acolo mi s-a spus sa telefonez la numarul de reclamatii trecut pe voucher. Noroc ca am citit atent hartia pentru ca orice plangere telefonica este taxata de furnizorul de internet al hotelului cu 14 centi minutul. Si pun pariu ca ma tineau la telefon cu sfaturi despre depanarea conexiunii vreo douazeci de minute. Ce-am cautat la Berlin? Am fost la un seminar despre viitorul computerelor si despre cum ne vor ajuta ele sa devenim mai eficienti, sa comunicam mai bine si sa ne simtim mai confortabil. QED