Nicio conversatie fara satisfactie.
Azi un politist pe motocicleta mi-a batut in geam la stop de mi-a sarit inima din piept si mi-a atras atentia ca nu procedez corect tinand telefonul in mana la nivelul buricului cata vreme sunt la volan, ca e impotriva legii. Ba nu, zic, am voie, ca l-am dat pe speaker, nu-l tin la ureche. Ba nu, zice, ca ocupati o mana si n-o puteti pune pe volan imediat. Ba da, zic, pot, ca arunc imediat telefonul in poala. Ba nu, zice, ca tot intervin niste secunde in plus. Bun, zic, dar cei care fumeaza la volan sunt ok? Ca e plina strada de masini cu geamuri de pe care iese fum, in cerculete sau neorganizat, tip revolutie romaneasca. Sigur, zice, sunt ok, chiar daca duc tigara la gura pot pune apoi imediat mana pe volan si astfel nu pierd controlul. Bine, zic, sunteti fumator. Bine, zice, sunteti nefumatoare. Atunci, zic, sa va intreb altceva. Daca am un sandvis in mana si infulec cu pofta, ca mi-e foame, sau poate am salata luata la pachet, cu furculita si tot tacamu’, poate tocmai am pofta maxima de ceva complex, ceva unsuros, saorma sau hamburger, imi solicita chiar doua maini, deci imposibil sa apuc volanul dupa ce-am muscat din sandvis, ce mai ziceti? Pai, zice, nu avem treaba cu sandvisul, nu e periculos. Ba da, zic, e mult mai periculos decat orice alte jucarele, poate contine si euri. Ba nu, zice, ca nu e prevazut in lege. Legea asa zice, de telefon, sa nu fie tinut in mana in timp ce conduceti. Ba da, zic, daca e pe speaker si nu-l tin la ureche, pot.
Ba nu. Ba da. Ba nu, va zic eu, va sfatuiesc sa nu mai insistati daca nu vreti probleme. Bine, multumesc, zic. Si am aruncat telefonul in poala si am vorbit linistita mai departe, in timp ce politistul cerceta alta masina, multumit ca legea are intotdeauna dreptate. Eu mi-am facut conversatia, el – datoria. Eram doi oameni satisfacuti.