Consideratii de sezon
Cand eram mic parintii mei foloseau o fraza care ma nedumerea. „Ce i s-a intamplat lui cutarita? A luat-o razna draga… A fugit in lume c-o artista (sau cu-n artist)“. Evadarea din conventional se facea cu ajutorul unui artist. Abia mai tarziu am observat eu ca artistul este un nebun caruia i se permit multe.
Si aici nu ma refer neaparat la societate unde acest drept este de mult castigat. El este un dubios, un om care traieste la limita moralitatii, e senzual peste masura, n-are program fix dupa standarde lucrative, consuma substante alcoolice si … non-alcoolice, pe scurt, e un golan. Desi poate ca citeste, nu-i considerat intelectual oricat s-au chinuit Duchamp si ai lui conceptualisti. Se joaca cu semne sfinte sau diabolice fara consecinte imediate, e intr-un fel, un nebun ce-l trage de nas pe rege si de barba, ii face tot felul de sotii, ii spune mascari si il imita ironic in discursurile serioase. I se iarta toate de parca ar fi copilul excentric al unei instante superioare. Care este atunci functia lui? Cred ca e una de parcurs. Acum, aici, in lumea asta te ajuta intr-o cheie laica sa-ti deturneze privirea de la ego, sa te faca sa te miri de altceva decat de propriile ganduri, sa-ti iei vacanta de la griji. Artistul are sens in lumea asta finita. In rai nu exista arta ci doar lumina. Si saptamana asta e momentul in care lumina a venit. Christos a inviat!
In alta ordine de idei, nu voi spune nimic despre Teapa si Calul din Piata Revolutiei.