Avem mereu la indemana ceva care sa ne binedispuna. Ne stim unele doftorii din experienta, altele ne iau prin surprindere, cu acelasi efect. De obicei fuga functioneaza cel mai bine. Si nici macar nu e rusinoasa, cel putin nu de data asta. Fugim undeva unde stim ca ne e bine si-acolo ne reincarcam, prindem puteri extramundane si ne aprindem in retina un soi de bucurie pe care cu minute inainte nici n-am fi putut s-o intelegem.
Cel mai adesea fugim undeva in copilarie, la parinti sau la vreun bunic care ne parea oricum bătran si acum 20-30 de ani. Altii fugim la propriu, cei mai atletici. Stiu sigur ca sportul elibereaza niste substante utile, am vazut eu pe Discovery. Si mai stiu ca ne elibereaza pe noi insine, pregatindu-ne mintea pentru idei si pentru perspective noi.
Multi fugim in frumos. Scriem, unii ca sa ne transformam in altcineva, altii ca sa devenim tot mai mult din ce deja eram. Citim, sa ne contaminam cu ideile altora. Ascultam, fiindca muzica ne da puterea decorporalizarii. Alteori dam pur si simplu peste ceva revigorant. O unda radio, un telefon venit la tanc, o fata prietenoasa. Si-atunci zambetul ni se intinde pana dincolo de noi, ne trece de urechi si se opreste pe cate-un prieten, molipsit si el cu ocazia asta.
Prin urmare, gata cu deznadajduirea. Suntem totusi atat de simplu de multumit.
Chiar asa: cea mai complicata fiinta din univers devine dintr-odata fericita fiindca miroase o floricica.
Analizeaza asta, Sigmund Freud!
www.laptopisetul.ro