– Oare unde gasim lapte crud la ora asta in Cluj? Sa facem iaurt si chefir cu ciuperca aceea caucaziana rara si sanatoasa, din Tibet si Amazon si Laponia?
– La bancomatul de lapte de baltata romaneasca, zic eu, la hipermarket. Haide sa mergem.
La hipermarket era criza; prin urmare, parcarea era eminamente plina: sa nu-i prinda recesiunea pe romani cu frigiderele goale, ca se fac de rasul Europei, ne zic toti ca suntem tigani si cersetori, de nu mai pridideste apoi Ministerul de Externe cu protestele oficiale. Dar pentru ca nu au ei masini cat putem noi parca, intr-un final gasesc si eu un loc unde trag la mal.
– Fugi si ia lapte! ordon eu, pe un ton autoritar.
Am o nevasta suspusa, care nu-si bate capul cu accesele mele de sefie. Ca se evite violenta conjugala cu poseta-n cap, ia sticlele si se pune la coada la laptomat, frumos si civilizat.
Intre timp, raman sa pazesc masina si admir parcarea. Plina ochi! Aglomeratie ca in targul din Gilau, unde e plin de masini cu volan pe dreapta.
La un moment dat, observ un participant la trafic care cauta si el loc de parcare, in disperare. Un Opel rosu vechi si obosit, numar de Cluj cu stelute, sclipicenii si beteala pe el; condus de un cetatean de alta etnie. Incetineste, se uita prudent in stinga, in dreapta… i se citea pe fata disperarea pe care o avusesem si eu in urma cu 3 minute!
La vreo 20 m erau doua locuri libere. Binevoitor, ii fac semn larg ca o maiestate: acolo! Opelul prinde curaj, ia curba si parcheaza elegant. Apoi soferul de alta etnie opreste motorul, sare din masina si o rupe la fuga in directia opusa mie, ca un apucat! Probabil il supara stomacelul, sau ceva. Fac si eu citiva pasi catre el si zbier: – Sefu’, dai si tu la baiatu’ un leu sa-ti pazesc masina, sa nu ti-o zgarie boschetarii?
Dar nu m-a mai auzit. Sau nu a vrut sa ma auda.
Am pierdut cam 1 leu la afacerea asta.
www.groparu.ro