A scrie vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scriu, 2 sg. scrii, 1 pl. scriem, 2 pl. Scrieti. Intru abrupt in subiect, bine? Am numai vreo mie cinci sute de semne, te rog sa ma intelegi. Vreau sa te provoc sa scrii. Sa intri intr-un proiect mare si ambitios. Daca ai un blog, vreau sa te provoc sa scrii mai bine. Daca n-ai, sa te provoc sa-ti faci. Vreau sa te inspitesc, sa te zgandarasc. Vreau sa-ti spun ca ar trebui sa ai curajul sa scrii o carte.
Daca subiectele tale nu sunt mondenitati de doi bani, preluari la moda sau relatari insipide ale unei vieti neinteresante, a scrie e un exercitiu extrem de puternic. Incearca sa scrii un articol si va trebui sa gandesti. Incearca sa-l publici si va trebui sa te asiguri ca lumea o sa-l inteleaga. Si va trebui sa fii foarte sigur de parerile tale.
Sau incearca sa scrii o carte. Nici macar nu va trebui sa o publici, doar propune-ti sa o scrii. A scrie o carte e un proiect indeajuns de complicat incat sa te puna in dificultate. Nu e vorba despre gramatica si stil. Nu e vorba de forma, ci de fond, de continut: indiferent ce tema ar avea cartea ta, vei pune pe hartie bucati mari din tine. A scrie presupune sa-ti faci ordine in minte si in suflet. Apoi, iti trebuie curaj sa-ti treci gandurile pe hârtie, ca pe un angajament pe care il iei fata de propria persoana ca pe o constatare a ceea ce esti. Si iti trebuie ambitie, multa ambitie, sa duci proiectul pana la capat.
A scrie te provoaca sa gandesti, sa ai aspiratii, sa fii devotat, sa rezisti. Apuca-te de scris, asterne-te pe hartie, chiar daca n-o sa afle nimeni in afara de tine.