Exact asa cum intr-o mica scoica poti auzi chemarea marii, tot asa, la Cluj, intr-un minuscul bistro austriac, poti auzi chemarea bucatariei vieneze.
Nu sunt deloc un admirator a lui Falco si a mult fredonatei melodii care l-a facut celebru, dar, crescut in inima Transilvaniei, sunt un fan al bucatariei austriece, cu toate accentele sale regionale reunite, evident, in capitala Viena. Cu toate acestea nu se poate spune ca este o bucatarie foarte rafinata, ci mai degraba una care impresioneaza prin gusturi ferme, sincere, dintr-o bucata.
Daca sunteti manati de pofte sa faceti un trip pur culinar in Austria, as exagera, probabil, sa spun ca puteti sa va opriti linistiti la Cluj, la Bistro Viena, insa nu as exagera deloc daca v-as spune ca aici puteti sa testati un adevarat teaser culinar de calitate, care sa va starneasca papilele gustative pana ajungeti la destinatie.
Bistro-ul cu pricina, un new entry pe piata resuscitata a restaurantelor clujene, este amplasat extrem de bine, in plin centrul istoric al orasului, unde, vorba unui bun prieten, astfel de locuri ar trebui sa fie cu zecile. Cu toata amplasarea ultra-centrala, va fi foarte greu sa gasiti un loc de parcare liber in timpul zilei, Clujul fiind si el un oras de-a dreptul sugrumat de invazia auto.
Cum cobori inspre casa memoriala Matei Corvin pe nou creata zona pietonala, la doar cativa metri de un greu al restaurantelor clujene (Intim), Bistro Viena se remarca prin bunul gust al fatadei si prin grija pentru detaliu a proprietarului. Perfect asortata coloristic, inveselita de o multime de ghivece cu flori, aceasta ar trebui sa fie un exemplu pentru marea majoritate a comerciantilor ce detin spatii in zona iar proprietarului ar trebui sa i se ofere un post la serviciul de urbanism al unui oras schilodit estetic.
Culmea atentiei pentru detaliu, la intrare exista o parcare pentru caini, dotata cu lesa si vas de apa pentru patrupedele ce isi vor astepta invidioase stapanii (si) in speranta ca acesta le va lasa si lor o coasta de rontait.
Ma indoiesc sincer ca austriacul ar accepta o ipotetica oferta a edililor clujeni, avand in vedere ca micutul local este foarte plin la orice ora, semn ca in ultima vreme la Cluj se mananca austriac.
Interiorul este ca din poveste, cu o grija senzationala atat pentru armonie cat si pentru respectul istoriei cladirii, tavanul prezentand urmele unei fresce renascentiste. In fundal, muzica buna, tare doar cat sa poti deslusi relaxat acordurile.
Exista trei mese ingenios extensibile si cateva locuri la tejghea, intr-o sala ce este si bucatarie in acelasi timp si care, la intrare, expune mandru preparatele. Locul fiind foarte mic, are avantajul ca ospatarii nu se pot ascunde niciodata prea mult, asa ca servirea e rapida.
Meniul e tipic austriac, cu snitel (porc-9,9 lei, pui-7,9 lei), carnati (cu cascaval sau albi, picanti sau la metru), fleica cu chimen (8,4 lei 100g) coaste marinate sau ciolan de porc cu os (4,9 lei 100g), alaturi de care se poate opta pentru cartofi, picanti sau nu, varza acra, diverse sosuri, hrean, mustar sau ardei murati.
Vrajit de simplitatea bucatelor ce prefigurau gusturi cinstite, am ales niste carnati albi si altii picanti, insostiti de mustar si hrean, iar apoi am supralicitat comandand si o portie de costite Bistro Viena (29,9 lei).
Carnatii, care cereau disperat bere ca acompaniament, au fost asa cum trebuie sa fie orice carnat care se respecta, atata doar ca cel picant nu a fost picant, insa hreanul a suplinit acest aspect, fiind excelent si adaugand acel plus de savoare si traire gustului final.
La aparitia coastelor am ramas profund impresionat. Pe un platou oval de lemn, tronau doua siruri de coaste marinate, asezate tacticos pe un pumn de cartofi picanti si flancate de varza acra, doua sosuri si o treime de stiulete de porumb fiert. Doar privindu-le si incepeai sa salivezi.
Alaturarea s-a dovedit a fi foarte inspirata. Coastele efectiv ti se topeau in gura, dulci si doar usor picante, in timp ce cartofii si varza se impacau de minune, iar porumbul adauga un neverosimil si neasteptat plus de dulce, totul stins periodic cu o excelenta bere Zipfer Lemon. Pe cat de simplu ca si gust, pe atat de armonios a fost efectul, astfel incat nu am mai reusit sa mananc din strudelurile cu mere sau branza dulce si nici din tortul de ciocolata (toate la 8,9 lei). Am revenit insa a doua zi si am comandat varianta cu mere a strudelului, imbaiat in sos de vanilie. S-a dovedit excelent, insa mi-a confirmat faptul ca natura mancarii din Bistro Viena te face sa-ti planifici exercitiul culinar in doua zile distincte. Asta daca tii la silueta!
Lista de vinuri este restransa si face treceri abrupte de la paharul de Feteasca Comoara Pivnitei (4,9 lei) la Mouton Cadet Blanc, la 69,9 lei, asa ca probabil cea mai buna alegere ramane tot o bere rece.
Toaletele, minuscule, sunt foarte curate, ceea ce face ca imaginea generala sa ramana impecabila.
Pro: calitatea bucatelor, aspectul localului, amplasare ultracentrala,
Contra: ar merge mai multe sortimente de bere
Nota mancare: 10/10
Nota servire: 9,5/10
Nota atmosfera: 10/10
Nota finala: 9,5/10