:

Terorism pe nervii mei

| 13 martie

S-a deschis sezonul la dat gauri in creier.

De cateva zile au inceput din nou sa tremure balerinele pe televizor. De dimineata de la opt, vecinul de deasupra da gauri cu bormasina. Nu mai devreme de opt, ca poate dormim si nu vrea sa ne deranjeze. Cunoasteti sunetul bormasinii? S-ar putea foarte bine numi durerea de masea a timpanului. Niste viermi de metal se joaca de-a prinselea la tine in cap. Cred ca ala care va inventa bormasina cu amortizor va deveni cel mai bogat om de pe planeta. Toti bricolantii astia aciuati la bloc vor primi, in semn de adanca pretuire, cate una din partea vecinior. Cu gauritorul de la mine din bloc e ceva special. Anul trecut, din ce-mi amintesc, a mai dat cateva milioane de gauri cam tot pe vremea asta. Si in anul dinainte la fel.
Pana acum, ar fi trebuit sa dea gauri si la gaurile date in anii trecuti, ba chiar si la bormasina. Omul e profi. E din aceia pe care-i vezi mereu cu o bucata de lemn in mana si cu ochii dupa cuie indoite de pe jos, cei care strang obiecte cu convingerea ca le vor folosi candva, in perspectiva urmatoarelor mii de ani. Urmasul demn al reparatorilor de Dacii din fata blocului de pe vremea lui Ceausescu – aia care credeau ca o Dacie nu e reparata, de fapt, niciodata. Cum spuneam, bormasinistul meu incepe cu gauritul pe la opt, iar la 12 face o pauza de masa si, banuiesc, somnic, pentru ca de la ora 14, reincepe munca cu forte noi. Structura de rezistenta a blocului se clatina, locatarilor le trepideaza plombele in gura, nou-nascutii urla disperati, crezand ca acesta e sunetul de zi cu zi al lumii in care au fost blestemati sa ajunga. L-as intreba cat mai are de gaurit, insa mi-e teama ca-mi va zice ca nu se va opri niciodata.