De Citit : Altele

Si fudul si cu dansa-n traista

| 18 noiembrie

Socoteala de-acasa nu-ncape in cea din pod.

Doctorul a disparut intr-o buna zi de la masa. Vesel, bancos, prietenos, absenta i-a fost inconjurata de cele mai sinistre zvonuri. Ca ar fi fost saltat intr-o noapte de-acasa – represalii impotriva parintilor. Parinti care – ca vechi activisti, odinioara cu functii grele in stat – s-ar fi dedat la oarece proteste. Nimeni nu putea spune ceva concret. Unii vorbeau de o inscenare. Altii, c-ar fi fugit peste granita. Dupa vreo trei luni, doctorul s-a intors printre noi. A aparut in fundul curtii, a salutat ca de obicei, s-a asezat la masa, si-a aprins o tigara si a zis, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic:
— Ei, ce mai veste, poveste?
Discutia s-a legat repede, fiecare incercand sa para ca nici nu i-a observat lipsa. Care lipsa? Dar sarea in ochi paloarea lui, ca sa nu mai vorbim de faptul ca pierduse, pe drum, vreo zece kile. Abia dupa ce petrecerea s-a spart si am ramas numai noi, a dat drumul povestii:
— Domne, am fost linistit primele trei zile. Ma stiam nevinovat, abia asteptam sa-i infrunt. Sa-i privesc in ochi sa le rad cu superbie, insensibil la tortura, la umilinte. Sa le arat ce mandru suna cuvantul „om“. Eram gata sa-mi infrunt destinul. Da, dar dupa trei zile m-au luat la refec. Pe cuvantul meu de onoare, doar batutul la palma m-a terminat. Nu credeam ca doare asa tare. La a treia lovitura toate stelele verzi din lume, toate amintirile juliturilor, ale taieturilor, ale caderilor si fracturilor din viata mea au navalit peste mine. M-am prins in aceeasi ca eroismul nu exista, ca traiam intr-o minciuna enorma. Am semnat ce au vrut ei si iata-ma-s. Sa stii de la mine, cand vor sa-ti dea cu bocancu-n gura, baga-ti barbia-n piept. A tras aer adanc si a plecat. Peste o saptamana era la Viena…