Daca nu traiti pe statia spatiala orbitala, ati aflat probabil ca primarele Clujului este acum cercetat penal pe motive de umblat la borcanul cu miere. Conform rechizitoriului, se spune ca cerea 50% din orice contract semnat cu firmele pentru lucrari publice, de unde i s-a si tras porecla de fifti-fifti. Ma rog, înca nu l-au judecat incoruptibilii judecatori ai patriei noastre, asa ca ne abtinem sa facem comentarii, sunt altii mai iscusiti sa desparta firul în multipli de patru.
Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc.
La un prieten din Cluj vine unchiul sau in vizita dintr-un oras oarecare (sa-i spunem Oradea, orasul cu cei mai multi cumparatori din hipermarketurile unguresti). La noi, la ardeleni, cine vine în vizita trebuie musai omenit: primeste de la periuta de dinti nefolosita si papucasi de casa pana la cea mai babana friptura, cel mai adanc sos cu usturoi, cea mai tare palinca; apoi oaspetele mai primeste cateva ture de palinca, dar numai daca protesteaza vehement, caci daca accepta din prima, de regula, se mai rareste insistenta gazdei (“na uite si la unchiul asta din Oradea, a venit sa-mi bea toata palinca mea pretioasa si neaccizata, traficata ilegal!”).
Dar unchiul nu era palincar, lucru rar care la un ardelean nu înseamna decat un singur lucru: nu-i mai permite ficatelul. Asta e, exista o varsta pentru toate. În schimb bea vin cu placere nedisimulata.
– Unchiule, bei un vin bun? intreaba gazda.
– Beu, dara! zice unchesul.
– De care vrei, am rosu, am alb…
– Pune un vin alb!
– Na bun.
– Da’ fa-l sprit! zice unchiul. Ca daca mai aveam ficatel, beam direct palinca.
– Bine, zice gazda. Cata apa, cat vin?
– Pai… zice unchiul, fa-l ca la Cluj!
– Cum sa-l fac ca la Cluj? intreaba gazda.
– Cum adica cum sa-l faci ca la Cluj? Fifty-fifty!
www.groparu.ro