:

Nemuritori și beizadele

| 08 noiembrie

Poți intra printre nemuritori și cu fundul înainte

Se-aude că beizadelele de bani gata, alimentate financiar de părinții cu coturi ascuțite și conturi rotunde, și-au găsit, astă vară, pe plaja mării, o distracție “cool”: agățarea femeilor măritate. Tipii “scanau” cearceafurile, identificau un cuplu tânăr, sărac (nu e greu de găsit), și se făceau pariurile: care dintre ei îi va sufla, de sub nas, amărâtului ce se prăjea la soare, nevasta. Și, povestește unul dintre acești “cuceritori”, nici una dintre doamne nu rezistă banului-babanului. Totuși, imposibil de convins prin puterea lovelelor a fost o tânără învățătoare. Femeia a ținut piept ofertelor care mai de care mai garnisite.
Dar, într-un târziu, după ce a descântat-o cu sârg, unul dintre pariori a prins o coardă sensibilă: învățătoarea scria poezii. Iar visul ei era să publice o carte. Și “vânătorul” a tras-o de respectiva coardă și i-a promis că îi va sponsoriza volumul de debut; dar că ea va trebui să i-l citească. Fără martori! Așa că seara, după ce l-a vrăjit pe bărba-su că e “în mână“ și că merge să scrie, poetesa s-a întâlnit, pentru… lectură, cu sponsorul.  “Curva dracului!” – am putea exclama în cor, scandalizați. Însă dorința de a-ți vedea numele pe-o carte, mai ales când e prima, nu are, iată, nici un fel de opreliști. Vanitatea de a fi creator, de a intra, într-un fel sau altul, în rândul nemuritorilor, zace, probabil, în fiecare om. Iar la un moment dat răbufnește și scoate la suprafață aur. Sau nămol.