De Citit : Altele

Naţie de deştepţi

| 28 martie

Sau despre (scuzaţi!) fudulii. Adică despre pluralul de la fudulie. Că e multe.  Pentru că suntem o naţie de deştepţi, toate lucrurile pe care le facem în ţară asta sunt, trebuie să fie, DEŞTEPTE. Faptul că noi suntem, cică, mai educaţi decât proştii de prin alte ţări, trebuie să se vadă la tot pasul. E musai. Altminteri, părem şi noi proşti. Ceea ce nu e cazul. Boooon. Am înţeles. Mi se cere din spatele sălii să nu mai fac pe deşteptul şi să spun desluşit ce vreau. Păi, ia uitaţi. Cu câteva excepţii, e drept, fericite, spoturile tv de la campaniile sociale care se desfăşoară în patria noastră sunt cumplit de deştepte. O să spuneţi că e normal. Se adresează celei mai deştepte naţiuni de pe continent. Nu va contrazic. Vreau doar să spun că, deseori, sunt atât de deştepte, încât ar trebui să fim o naţiune de cavaleri jedi, să invocăm Forţă să stea pe aproape, că să ne prindem despre ce e vorba. În general, e vorba despre teme ancestrale ale sentimentului românesc al fiinţei. Cum ar fi: băutură, violenţă domestică, abuzarea copiilor, discriminarea, tăierea sălbatică a pădurilor… Pentru că suntem cumplit de deştepţi, talentaţi şi educaţi, multe dintre spoturile acestor campanii sunt şi ele, normal, deştepte. Inteligente. Lucrate cu schepsis. Se face cu ochiul la nivel subliminal (mmmm… ce cool… ce ne place!), se lucrează cu fineţuri, cu subtilităţi, cu încifrări estetice de mare excepţie. Fiorul estetic ne traversează, ne bântuie, ne scutură, iar revelaţia intelectuală ne mângâie pe crestetele noastre deştepte. La noi, imaginea campaniei sociale e o adevărată lecţie de hermeneutică. Singură parte proastă a acestei chestiuni e că animalele, bestiile, brutele, barbarii care-şi bat nevestele şi copiii până-i lasă laţi, nu se prind nici d’ai dreaku’ de aceste minunate subtilităţi. În rest, totul e ok.