schimburi seminal-culturale
In Romania anilor ’90 au aparut expatii. M-am grabit sa scriu acest text inainte sa dispara complet. Imaginea proasta de sine a romanilor le-a oferit un statut pe care nu-l visau si, in mod sigur, nu-l meritau. Indivizi cu personalitati mediocre au devenit peste noapte in Bucuresti poli de atractie pentru o fauna de clowni, trepadusi si mai ales curvulite care incercau cu totii sa obtina o felie din tort. E de mirare ca patronii de cluburi nu le-au construit toalete speciale (care ar fi putut fi pozitionate intre cele de barbati si cele de handicapati). La orice petrecere mergeam (in special la Playboy) intalneam un Frank, Dennis, Michael sau Adam care erau entuziasmati de Romania. Mai precis de o anumita parte a ei, cea inzestrata cu fund bombat, decolteu si buze tuguiate.
„The Romanian girls are amazing“ imi spuneau cu paharul de whisky lipit de gura, privind la dansurile tribale care se desfasurau in jur. And cheap. Pentru ca orice intalnire, nu doar cele economice, ci si cele social-culturale, presupune o tranzactie, in scurta vreme intre cele doua categorii s-a produs un transfer. Know-how-ul mai mult sau mai putin eficient a ajutat companiile sa devina competitive,in timp ce o buna parte din salariul (cu sporurile de tara cu tot) s-a intors in posetele fetelor autohtone. Insurati sau nu, multi dintre expati si-au pierdut mintile in fata codanelor de club si le-au luat si de nevasta (indeplinind visul mamelor romance: „gaseste-ti si tu, mama, pe cineva cu bani nu ca parlitu’ de taica‘tu”). Cunosc expati care, dupa mai bine de zece ani petrecuti in Romania, au inceput sa-si dezvolte vocabularul de la cinci la douazeci de cuvinte.
Cum sa nu-i iubesti.