De Citit : Altele

„De strajă Patriei”

| 08 august

Patriei.
Era prin toamna lui ‘88. Liniste deplina pe strazi, masini putine, curent electric taiat zilnic, apa calda ioc, program la te­le­vizor doar seara, cu cantece patriotice pentru Nicolas. Apogeul Epocii de Aur. Eram la armata. De cateva zile, pe la poar­ta unitatii, trecea, din cand in cand,
o mi­nune roscata, la vreo saptespe ani, cala­rind plictisita o bicicleta Pegas cu ghidon inalt. Cu coarne, cum se zicea la vremea aia. Aparea seara, dadea cateva ture, ne umplea de draci si de fantezii pacatoase si pe urma disparea multumita la ale ei.
Camarazii comentau cat era ziua de lunga: „Stai, ma, teteo, in ban­cuta lu’ matale, ca nu pune asta botu’ nici daca apare San­dokan, d’apai la un fraier de soldat. Nu vezi ca e telectuala? Vine de la meditatii, are toale de fata de stab… Nu te ve­de nici daca te-mbraci in becuri.” Imi fa­cu­sem tot soiul de planuri, texte, repertoriu de mecle corespun­zatoare, doar sa-i fac praf pe toti si sa reusesc sa schimb ma­car doua vorbe cu vietatea care bulversase tot efectivul din ca­zarma.
Misi­unea era cu atat mai grea, cu cat aveam de trecut peste proas­­ta reputatie a pe­rimetrului uni­tatii, de unde minunata roscata a­uzea, zilnic, un trilion de pa­saieli, fluiera­turi si of­ta­turi epopeice. Intr-o seara, mi-am pus haine civile, am luat sub brat un disc de vinil, un Zeppelin I, pentru im­presie artistica, i-am usuit pe toti de pe langa gard, si am iesit sa dau piept cu inamicul. Care n-a in­tarziat sa apara, la marele fix, de la meditatie, in drum spre casa. „Salut! Pot sa…”. Si m-am blocat. Ros­cata chiar s-a oprit. Ne-am privit cateva se­cunde, ea calma, eu pier­dut. Magia a tinut doar o clipa.
Din neant, a apa­rut un nene cu fes de’ala cu mot, cu sticla in buzunarul hainei si rupt de beat. S-a oprit cumva intre noi, s-a ui­tat la ea, s-a uitat la mine, a zam­bit smecher si-a zis: „Mmmmm… T’ar fi buna mie!”