Unele calatorii nici nu incep ca s-au si terminat. Precum cea din 1981. Cand a fost sa realizam coperta pentru „Aer cu diamante”, Tudor Jebeleanu ne-a tras de maneca sa facem poze in Herastrau. Trebuia sa fim precum cei patru muschetari, sau ca Beatles-ii. Am organizat un shooting in Herastrau. De acolo dateaza cele mai frumoase imagini de grup cu Traian, Mircea, Nino si cu mine. Dar nu era de coperta. Nino a scos din strafunduri formula lui de succes: cimitir de masini. Jebe s-a luminat. Ne-a propus o a doua sedinta la parasitul depou CFR din Regie, mai ales ca gasise si filme ORWO.
– Breee! Voi si locomotiva! Zis si facut. Am intrat in depoul pustiu, am cautat cele mai vechi masinarii, cele mai prafuite. Jebe avea un Zenit de care era foarte mandru. Ne-am catarat, am impins, am escaladat, am salutat viitorul, am deschis usitele, am tras manetele. Tac! Am consumat 36 de cadre! Apoi, la bufetul garii Basarab, la o bere calduta. Developarea si maririle le-am facut acasa. Chiuiam la fiecare cadru, iar fiecare negativ pozitiv ne convingea, pe mine si pe Tudor, ca am dat lovitura. Iar cand am ajuns la scena de pe marginile cazanului, am izbucnit in urale: asta era. Bun.
Acum, titlul. Tudor adusese niste litere de plumb. Le-am plasat pe un carton alb, le-am luminat din doua ligheane cu becuri. Am taiat filmul pe intuneric, am developat, am marit. Si, brusc, ne-am oprit in loc. Literele alea faceau un omulet de plumb. Revelatie! Hotararea era luata. Poza generatiei a trecut pe coperta a patra, iar omuletul de litere a ramas in fata. Acum, cand ii privesc pe cei patru cavaleri ai apocalipsei poetice, ei au ramas tineri si lumea le e deschisa a privi…
– Tudore, zic deunazi, nu poti sa-mi faci si mie o copie? Una mare…
Hai ca-l scanez cu cele mai teribile scule! Si uite ce-mi raspunde Jebe, cu tristete maxima:
– Floricica, am pierdut filmul!